AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto1- + atribui]. substantiv femininautoatribui
AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto1- + atribui]. verbautoatribui
AUTOATRIBUÍ vb. refl. a-și atribui sieși. (< auto1- + atribui) verbautoatribui
autoatribuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoatribuire | autoatribuirea |
plural | autoatribuiri | autoatribuirile | |
genitiv-dativ | singular | autoatribuiri | autoatribuirii |
plural | autoatribuiri | autoatribuirilor |