AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [< autoaprecia]. substantiv femininautoapreciere
AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-e-re] – V. autoaprecia. substantiv femininautoapreciere
AUTOAPRECIÁ vb. I. refl. A-și aprecia propriile calități și defecte. [Pron. a-u-to-a-pre-ci-a, p.i. -ciez, 3,6 -ciază. / < auto1- + aprecia]. verbautoaprecia
AUTOAPRECIÁ vb. refl. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie). (< auto1- + aprecia) verbautoaprecia
AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia. verbautoaprecia
autoapreciere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoapreciere | autoaprecierea |
plural | autoaprecieri | autoaprecierile | |
genitiv-dativ | singular | autoaprecieri | autoaprecierii |
plural | autoaprecieri | autoaprecierilor |