AUTOAPRECIÁ vb. I. refl. A-și aprecia propriile calități și defecte. [Pron. a-u-to-a-pre-ci-a, p.i. -ciez, 3,6 -ciază. / < auto1- + aprecia]. verbautoaprecia
AUTOAPRECIÁ vb. refl. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie). (< auto1- + aprecia) verbautoaprecia
AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia. verbautoaprecia
autoaprecia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)autoaprecia | autoapreciere | autoapreciat | autoapreciind | singular | plural | ||
autoapreciind | autoapreciați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | autoapreciez | (să)autoapreciez | autoapreciam | autoapreciai | autoapreciasem | |
a II-a (tu) | autoapreciezi | (să)autoapreciezi | autoapreciai | autoapreciași | autoapreciaseși | ||
a III-a (el, ea) | autoapreciază | (să)autoapreciai | autoaprecia | autoaprecie | autoapreciase | ||
plural | I (noi) | autoapreciem | (să)autoapreciem | autoapreciam | autoapreciarăm | autoapreciaserăm | |
a II-a (voi) | autoapreciați | (să)autoapreciați | autoapreciați | autoapreciarăți | autoapreciaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | autoapreciază | (să)autoaprecieze | autoapreciau | autoapreciară | autoapreciaseră |