AUTOACCIDENTÁT, -Ă, autoaccidentați, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta. adjectivautoaccidentat
AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta]. verbautoaccidenta
AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta) verbautoaccidenta
AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta. verbautoaccidenta
autoaccidentat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autoaccidentat | autoaccidentatul | autoaccidentată | autoaccidentata |
plural | autoaccidentați | autoaccidentații | autoaccidentate | autoaccidentatele | |
genitiv-dativ | singular | autoaccidentat | autoaccidentatului | autoaccidentate | autoaccidentatei |
plural | autoaccidentați | autoaccidentaților | autoaccidentate | autoaccidentatelor |