reduceri si promotii 2018
Definitie autentic - ce inseamna autentic - Dex Online

autentic definitie

auténtic (auténtică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticusgr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza). adjectiv autentic

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus) adjectiv autentic

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor]. adjectiv autentic

auténtic (a-u-) adj. m., pl. auténtici; f. auténtică, pl. auténtice adjectiv autentic

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus). adjectiv autentic

*auténtic, -ă adj. (vgr. authentikós, d. authéntes, garant). În formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevărat: fapt autentic. Adv. În mod autentic. adjectiv autentic

autentic a. 1. sigur, a cărui autoritate nu poate fi contestată: operă autentică; 2. învestit cu formele legale: act autentic. ║ adv. într’un mod autentic. adjectiv autentic

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Întocmit legal. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus. adjectiv autentic

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială, de netăgăduit (v. sigur, adevărat, veritabil, neîndo­ielnic, incontestabil); recunoscut ca propriu unui anumit autor sau unei anumite epoci. Întreaga operă a marelui poet rus [Pușkin] este... redată publicului sovietic în întregime, cu restabilirea, după texte autentice, a pasajelor tăiate pe vremuri de cenzura țaristă. STANCU, U.R.S.S. 107. ♦ (Despre acte) Care a fost întocmit sau învestit cu formele legale de către un funcționar competent în exercițiul funcțiunii sale. Testament autentic. – Pronunțat: a-u-. adjectiv autentic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului autentic

autentic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autentic autenticul autentică autentica
plural autentici autenticii autentice autenticele
genitiv-dativ singular autentic autenticului autentice autenticei
plural autentici autenticilor autentice autenticelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z