austru definitie

áustru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro. – Der. austral, adj., din fr. substantiv masculinaustru

AÚSTRU s. n. Vânt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri. substantiv masculinaustru

áustru n., pl. inuz. e saŭ urĭ (lat. áuster, it. áustro). Vîntu de la vest în vestu Munteniiĭ și de la sud în estu Munteniiĭ. O casă cu fața spre austru (Bz.), cu fața spre sud. – Fals aústru (Cdr.). V. vînt. substantiv masculinaustru

!aústru s. n., art. aústrul substantiv masculinaustru

austru m. vântul cald ce bate dinspre Sud: austrul le suflă (razele lunei) coamele pletoase BOL. [Lat. AUSTRUM]. substantiv masculinaustru

AÚSTRU s. n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri. substantiv masculinaustru

ÁUSTRU s. n. Vînt din sud sau sud-vest, vara mai ales secetos și păgubitor pentru culturi, iarna bogat în ploaie și zăpadă. Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113. Austrul tot suflă cu straniile-i modulații. În sfirșit și sfîntul soare a răsărit în senin. SADOVEANU, O. A. II 114. Afară este viscol, austrul vijelește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, NEGRUZZI, S. II 34. – Pronunțat: aus-tru. – Accentuat și: aústru. substantiv masculinaustru