auster definitie

AUSTÉR, -Ă adj. Sobru, aspru, sever, grav. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. [Pron. a-us-. / cf. fr. austère, it. austero, lat. austerus]. adjectivauster

AUSTÉR, -Ă adj. 1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat. 2. lipsit de podoabe (inutile). (< fr. austere, lat. austerus) adjectivauster

AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Sobru, aspru, sever. [Pr.: a-us-] – Fr. austère (lat. lit. austerus). adjectivauster

*austér, -ă adj. (lat. austérus, d. vgr. austerós, uscat, țeapăn). Riguros, sever: disciplină austeră, caracter auster. Adv. În mod auster. adjectivauster

austér (a-us-) adj. m., pl. austéri; f. austéră, pl. austére adjectivauster

auster a. riguros, grav și sever: disciplină austeră. adjectivauster

AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. Sobru, cumpătat, sever. Om auster. Viață austeră. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectură austeră. [Pr.: a-us-] – Din fr. austère, lat. austerus. adjectivauster

AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. (Despre oameni, despre viața și manifestările lor) Sobru, sever, aspru, rigid. Viață austeră. ◊ Fig. Holul era auster, umbros, cu lumină cernută prin vitralii. C. PETRESCU, A. 356. – Pronunțat: a-us-. adjectivauster