auspiciu definitie

AUSPÍCIU s.n. 1. (La romani) Prevestire făcută după zborul sau după cântecul păsărilor. V. augur. ♦ Preot care lua auspiciile. 2. (Rar) Protecție. ◊ Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protecția cuiva. [Pron. a-us-pi-ciu, pl. -ii. / < lat. auspicium < avispasăre, specere – a examina]. substantiv neutru auspiciu

AUSPÍCIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice) substantiv neutru auspiciu

AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cântecul păsărilor. ◊ (Astăzi în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Fr. auspice (lat. lit. auspicium). substantiv neutru auspiciu

*auspíciŭ n. (lat. auspicium, d. avis, pasăre, și spécere, a privi). Ghicire după zboru păsărilor la Romanĭ. Fig. Pl. Supt fericite auspiciĭ, cu aparență de succes. Supt auspiciile cuĭva, supt protecțiunea luĭ. substantiv neutru auspiciŭ

auspíciu [ciu pron. cyu] (a-us-) s. n., art. auspíciul; pl. auspícii, art. auspíciile (-ci-i-) substantiv neutru auspiciu

auspiciu n. 1. prevestire din sborul păsărilor (la Romani); 2. fig. împrejurări prevestind fericire sau nenorocire; 3. fig. sprijin, protecțiune: sub auspiciile cuiva. substantiv neutru auspiciu

AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În Antichitatea romană) Prevestire făcută de au­guri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice. substantiv neutru auspiciu

AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile supersti­țioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cîntecul păsărilor, în legătură cu o acțiune importantă care urmează să se înceapă. ◊ (Azi rar, în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări care fac să se prevadă un sfîrșit bun, favorabil. 2. (Rar, în e x p r.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. – Pronunțat: a-us-. substantiv neutru auspiciu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului auspiciu

auspiciu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular auspiciu auspiciul
plural auspicii auspiciile
genitiv-dativ singular auspiciu auspiciului
plural auspicii auspiciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z