AUSCULTÁ vb. I. tr. A asculta zgomotele din interiorul corpului (cu urechea sau cu stetoscopul) pentru a verifica funcționarea organelor interne. [Pron. a-us-, p.i. auscúlt. / < fr. ausculter, cf. lat. auscultare – a asculta]. adjectivausculta
AUSCULTÁ vb. I. tr. A asculta zgomotele din interiorul corpului (cu urechea sau cu stetoscopul) pentru a verifica funcționarea organelor interne. [Pron. a-us-, p.i. auscúlt. / < fr. ausculter, cf. lat. auscultare – a asculta]. verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ vb. tr. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic. (< fr. ausculter, lat. auscultare) verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica funcționarea organelor interne ale corpului, ascultând cu urechea sau cu stetoscopul. [Pr.: a-us-] – Fr. ausculter (lat. lit. auscultare). verb tranzitivausculta
auscultá (a ~) (med.) (aus-) vb., ind. prez. 3 auscúltă verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic; a asculta. [Pr.: a-us-] – Din fr. ausculter, lat. auscultare. verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica, ascultînd direct cu urechea sau cu ajutorul stetoscopului, mișcările organelor interne ale corpului. – Pronunțat: a-us-. verb tranzitivausculta
auscultat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | auscultat | auscultatul | auscultată | auscultata |
plural | auscultați | auscultații | auscultate | auscultatele | |
genitiv-dativ | singular | auscultat | auscultatului | auscultate | auscultatei |
plural | auscultați | auscultaților | auscultate | auscultatelor |