auscultáre (med.) (aus-) s. f., g.-d. art. auscultắrii; pl. auscultắri substantiv femininauscultare
AUSCULTÁRE, auscultări, s. f. Acțiunea de a ausculta; auscultație. [Pr.: a-us-] – V. ausculta. substantiv femininauscultare
*auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre. substantiv femininauscultațiune
AUSCULTÁ vb. I. tr. A asculta zgomotele din interiorul corpului (cu urechea sau cu stetoscopul) pentru a verifica funcționarea organelor interne. [Pron. a-us-, p.i. auscúlt. / < fr. ausculter, cf. lat. auscultare – a asculta]. verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ vb. tr. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic. (< fr. ausculter, lat. auscultare) verb tranzitivausculta
auscultá (a ~) (med.) (aus-) vb., ind. prez. 3 auscúltă verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica funcționarea organelor interne ale corpului, ascultând cu urechea sau cu stetoscopul. [Pr.: a-us-] – Fr. ausculter (lat. lit. auscultare). verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic; a asculta. [Pr.: a-us-] – Din fr. ausculter, lat. auscultare. verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica, ascultînd direct cu urechea sau cu ajutorul stetoscopului, mișcările organelor interne ale corpului. – Pronunțat: a-us-. verb tranzitivausculta
auscultare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | auscultare | auscultarea |
plural | auscultări | auscultările | |
genitiv-dativ | singular | auscultări | auscultării |
plural | auscultări | auscultărilor |