AUSCULTÁ vb. I. tr. A asculta zgomotele din interiorul corpului (cu urechea sau cu stetoscopul) pentru a verifica funcționarea organelor interne. [Pron. a-us-, p.i. auscúlt. / < fr. ausculter, cf. lat. auscultare – a asculta]. verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ vb. tr. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic. (< fr. ausculter, lat. auscultare) verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica funcționarea organelor interne ale corpului, ascultând cu urechea sau cu stetoscopul. [Pr.: a-us-] – Fr. ausculter (lat. lit. auscultare). verb tranzitivausculta
auscultá (a ~) (med.) (aus-) vb., ind. prez. 3 auscúltă verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic; a asculta. [Pr.: a-us-] – Din fr. ausculter, lat. auscultare. verb tranzitivausculta
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica, ascultînd direct cu urechea sau cu ajutorul stetoscopului, mișcările organelor interne ale corpului. – Pronunțat: a-us-. verb tranzitivausculta
ausculta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ausculta | auscultare | auscultat | auscultând | singular | plural | ||
auscultând | auscultați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | auscult | (să)auscult | auscultam | auscultai | auscultasem | |
a II-a (tu) | ausculți | (să)ausculți | auscultai | auscultași | auscultaseși | ||
a III-a (el, ea) | auscultă | (să)auscultai | ausculta | auscultă | auscultase | ||
plural | I (noi) | auscultăm | (să)auscultăm | auscultam | auscultarăm | auscultaserăm | |
a II-a (voi) | auscultați | (să)auscultați | auscultați | auscultarăți | auscultaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | auscultă | (să)ausculte | auscultau | auscultară | auscultaseră |