AUROLÁC, -Ă, aurolaci, -ce s. m. și f. (Arg.) Drogat cu aurolac. ◊ Copil sau tânăr fără adăpost, care trăiește prin canale, prin gări sau prin stațiile metroului bucureștean. – Din aurolac s. n. (produs industrial extrem de toxic, inhalat ca drog). substantiv masculinaurolac
AUROLÁC I. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n. com.) substantiv masculinaurolac
AUROLÁC, (1) s. n., (2) aurolaci, s. m. 1. S. n. Produs industrial de culoare aurie cu luciu metalic, folosit în pictură sau pentru lucrări de vopsitorie. 2. S. m. Persoană care inhalează eterul din aurolac (1), pentru a se droga. [Pr.: a-u-] – Aur(o) + lac. substantiv masculinaurolac
AUROLÁC I. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n. com.) substantiv neutruaurolac
AUROLÁC, (1) s. n., (2) aurolaci, s. m. 1. S. n. Produs industrial de culoare aurie cu luciu metalic, folosit în pictură sau pentru lucrări de vopsitorie. 2. S. m. Persoană care inhalează eterul din aurolac (1), pentru a se droga. [Pr.: a-u-] – Aur(o) + lac. substantiv neutruaurolac
aurolac, aurolaci s. m. 1. copil vagabond 2. (tox.) consumator de substanțe chimice volatile temporaraurolac
*aurolác1 (substanță) (a-u-) s. n. temporaraurolac
*aurolác2 (persoană) (a-u-) s. m., pl. auroláci temporaraurolac
aurolac substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aurolac | aurolacul |
plural | aurolaci | aurolacii | |
genitiv-dativ | singular | aurolac | aurolacului |
plural | aurolaci | aurolacilor |
aurolac substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aurolac | aurolacul |
plural | aurolaci | aurolacii | |
genitiv-dativ | singular | aurolac | aurolacului |
plural | aurolaci | aurolacilor |