auro definitie

credit rapid online ifn

AURO- elem. auri1-. invariabilauro

áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular. substantiv femininaură

credit rapid online ifn

ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura]. substantiv femininaură

ÁURĂ s. f. 1. aureolă (5). 2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică. (< lat., fr. aura) substantiv femininaură

áură (a-u-) s. f., g.-d. art. áurei substantiv femininaură

aură f. (poetic) adiere, zefir; cu dulci aure ce sbor BOL. substantiv femininaură

ÁURĂ s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobișnuit) Nimb, aureolă (1). 3. Stare premergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie. – Lat. lit. aura. substantiv femininaură

ÁURĂ s. f. 1. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). 2. (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura. substantiv femininaură

ÁURĂ s. f. (Rar) Nimb, aureolă (1). Lumina vie și moale a apusului era adunată pe spatele făpturii lui albe ca o aură. CAMIL PETRESCU, N. 93. substantiv femininaură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiauro

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z