auriu definitie

AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului. – Din aur + suf. -iu. adjectivauriu

auríŭ, -íe adj. (d. aur). Ca de aur: hîrtie aurie. adjectivauriŭ

auríu (a-u-) adj. m., f. auríe; pl. m. și f. auríi adjectivauriu

auriu a. care seamănă cu aurul, având coloarea galbenă și lucitoare a aurului: cal auriu. adjectivauriu

AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1); aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu. adjectivauriu

!péște-auríu (specie de pești) s. m., pl. pești-auríi adjectivpește

AURÍU, -ÍE, aurii, adj. 1. De culoarea aurului. Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. ◊ (Substantivat) Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. 2. F i g. Frumos, măreț, strălucitor. Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. – Pronunțat: a-u-. adjectivauriu