AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica]. adjectivauric
AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica) adjectivauric
AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula]. substantiv neutruauricul
AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula) substantiv neutruauricul
AURICUL2(O)- elem. „auriculă”. (< fr. auricul/o/-, lat. auricula) substantiv neutruauricul
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). substantiv neutruauricul
aurícul (compartiment al inimii) (a-u-) s. n., pl. aurícule substantiv neutruauricul
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. substantiv neutruauricul
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. – Pronunțat: a-u-. substantiv neutruauricul
auricul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | auricul | auriculul |
plural | auricule | auriculele | |
genitiv-dativ | singular | auricul | auriculului |
plural | auricule | auriculelor |