auricul definitie

credit rapid online ifn

AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica]. adjectivauric

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica) adjectivauric

credit rapid online ifn

AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula]. substantiv neutruauricul

AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula) substantiv neutruauricul

AURICUL2(O)- elem. „auriculă”. (< fr. auricul/o/-, lat. auricula) substantiv neutruauricul

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). substantiv neutruauricul

aurícul (compartiment al inimii) (a-u-) s. n., pl. aurícule substantiv neutruauricul

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. substantiv neutruauricul

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. – Pronunțat: a-u-. substantiv neutruauricul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiauricul

auricul  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular auricul auriculul
plural auricule auriculele
genitiv-dativ singular auricul auriculului
plural auricule auriculelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z