Alege sensul dorit: aureola -substantiv feminin aureola -verb tranzitiv

aureola definitie

credit rapid online ifn

AUREÓLĂ s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (Fig.) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréole, it. aureola < lat. aureolus – de aur]. substantiv femininaureolă

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Fr. auréole (lat. lit. [corona] aureola). substantiv femininaureolă

credit rapid online ifn

AUREÓLĂ s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ◊ zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 5. (fig.) glorie, faimă; aură (1). (< fr. auréole, lat. aureola) substantiv femininaureolă

*aureólă f., pl. e (fr. auréole, d. lat. auréolus, auréola, de aur). Nimb, cerc luminos cu care pictoriĭ înconjoară capetele sfinților. Fig. Strălucire, nimb, renume: aureolă de glorie. substantiv femininaureolă

aureólă (a-u-re-o-) s. f., g.-d. art. aureólei; pl. aureóle substantiv femininaureolă

aureolă f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capul sfinților; 2. fig. strălucire: aureolă de glorie. substantiv femininaureolă

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Fig. Strălucire, glorie, faimă. 2. Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 3. (Tel.) Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop, datorită unor reflexii multiple. 4. Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola. substantiv femininaureolă

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje (mai ales ale sfinților, în iconografie); nimb. În cel d-al patrulea [medalion] vînătoarea e terminată. Marele Traian, încu­nunat cu o aureolă circulară sau nimb... stă în picioare. ODOBESCU, S. III 74. ◊ (Poetic) Depărtarea sorbea trețtat în adîncurile sale chipul alb al Floricicăi, desprins încă de pe zare și încremenit în aureola de lumină țăsută în fund ei de razele de aur în pulbere ale soarelui curat de dimineață. HOGAȘ, M. N. 54. 2. F i g. Strălucire, splendoare, glorie, faimă. În lumina esteticii materialiste, orientarea și practica artistică a lui I. L. Caragiale capătă acea aureolă pe care nu a avut-o niciodată în trecut și pe care, o merită întru totul. L. ROM. 1953, nr. I, 55. – Pronunțat: a-u-re-o-. substantiv femininaureolă

AUREOLÁ vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare]. verb tranzitivaureola

AUREOLÁ vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler) verb tranzitivaureola

aureolá (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureoleáză verb tranzitivaureola

AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încu­nuna, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler. verb tranzitivaureola

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiaureola

aureola  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)aureola aureolare aureolat aureolând singular plural
aureolând aureolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aureolez (să)aureolez aureolam aureolai aureolasem
a II-a (tu) aureolezi (să)aureolezi aureolai aureolași aureolaseși
a III-a (el, ea) aureolea (să)aureolai aureola aureolă aureolase
plural I (noi) aureolăm (să)aureolăm aureolam aureolarăm aureolaserăm
a II-a (voi) aureolați (să)aureolați aureolați aureolarăți aureolaserăți
a III-a (ei, ele) aureolea (să)aureoleze aureolau aureola aureolaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z