aurar definitie

credit rapid online ifn

ÁURAR2 s. m. pl. v. eyrir. substantiv masculinaurar

AURÁR EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar) substantiv masculinaurar

credit rapid online ifn

aurár /eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL] substantiv masculinaurar

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar. substantiv masculinaurar

aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar. substantiv masculinaurar

aurár (a-u-) s. m., pl. aurári substantiv masculinaurar

aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS]. substantiv masculinaurar

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar. substantiv masculinaurar

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. V. zlătar, Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. 2. Cel care scoate aur din mine, care culege aur din rîuri. V. băieș, rudar. – Pronunțat: a-u-. substantiv masculinaurar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaurar

aurar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aurar aurarul
plural aurari aurarii
genitiv-dativ singular aurar aurarului
plural aurari aurarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z