AÚLIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus) adjectivaulic
*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic. adjectivaulic
aúlic adj. m., pl. aúlici; f. aúlică, pl. aúlice adjectivaulic
aulic a. consilier aulic, titlu onorific al înalților funcționari și al profesorilor de Universitate (în Austria). adjectivaulic
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique. adjectivaulic
aulic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aulic | aulicul | aulică | aulica |
plural | aulici | aulicii | aulice | aulicele | |
genitiv-dativ | singular | aulic | aulicului | aulice | aulicei |
plural | aulici | aulicilor | aulice | aulicelor |