august definitie

AUGÚST, -Ă adj. 1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit. 2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător. (< fr. auguste, lat. augustus) adjectivaugust

AUGÚST s.m. Titlu de onoare dat de senatul roman împăratului Octavian ; (p. ext.) cezar, împărat. // adj. (Titlu dat odinioară monarhilor sau principilor) preaînălțat, slăvit, preamărit. ♦ (Fig.) maiestuos, impunător. [Pron. au-gust. / < lat. augustus]. adjectivaugust

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestos, măreț, impunător. – Lat. lit. augustus. adjectivaugust

*aŭgúst, -ă adj. (lat. augustus, d. augére, a mări. V. adaug). Venerabil, măreț, care impune respect (epitet suveranilor și altora): augusta luĭ persoană. adjectivaŭgust

august a. venerabil, demn de respect, maiestos: al timpilor eroici imagine augustă AL. adjectivaugust

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. [Pr.: au-] – Din lat. augustus, fr. auguste. adjectivaugust

ÁUGUST¹ s. m. Numele celei de a opta luni a anului, între iulie și septembrie. Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. A venit în vara aceea, pe la august, și cinstita holeră de la 48. CREANGĂ, A. 14. – Pronunțat: au-gust. adjectivaugust

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare, astăzi numai ironic) Preamărit, preaînălțat, slăvit. Prăpastia dintre țară și dinastie e așa de adîncă, gheața așa de groasă, că de s-ar plănui descotorosirea țării de rege nu s-ar găsi supus care să-și verse sîngele pentru augustul suveran. COCEA, P. 27. Exemplul dat de augustul meu strămoș, Caiu Ulpiu Traian. ODOBESCU, S. III 31. ◊ (Poetic) Care impune respect, maiestos, măreț, impunător. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. Din culmile auguste ale munților, pe care începeau să cadă palori, de ametistă, se lăsa insinuant frigul nopții. GALACTION, O. I 101. A timpilor eroici imagină augustă. ALECSANDRI, P. A. 162. – Pronunțat: au-gust. adjectivaugust