augmentativ definitie

AUGMENTATÍV, -Ă adj., s.n. (Afix) care exprimă o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pron. a-ug-. / cf. fr. augmentatif]. adjectivaugmentativ

AUGMENTATÍV, -Ă adj., s. n. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (p. ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix. (< fr. augmentatif) adjectivaugmentativ

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe sau cuvinte; adesea substantivat) Care arată (cu nuanță depreciativă) o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pr.: aug-] – Fr. augmentatif. adjectivaugmentativ

*augmentatív, -ă adj. (lat. augmentatus cu sufixu -iv; fr. augmentatif). Gram. Care arată augmentarea (mărirea) ca foarte, tare, arhi-, -an; -oĭ din „broscoĭ” e un sufix augmentativ. S. n., pl. e. Cuvînt augmentat pin [!] aceste afixe. V. diminutiv. adjectivaugmentativ

augmentatív¹ (aug-) s. n., pl. augmentatíve adjectivaugmentativ

augmentativ a. Gram. particulă sau sufix care augmentează sensul vorbei: ex. prea mare, pietroiu. adjectivaugmentativ

augmentatív² (aug-) adj. m., pl. augmentatívi; f. augmentatívă, pl. augmentatíve adjectivaugmentativ

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s.n. 1. (Afix) care servește la for­marea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). [Pr.: aug-] – Din fr. augmentatif. adjectivaugmentativ

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe și cuvinte derivate cu sufixe) Care arată (de obicei cu nuanță depreciativă) o creștere, o mărire a dimen­siunilor unui obiect, a gradului însușirilor sale etc. Sufix augmentativ. « Băiețoi » este o formă augmentativă a cuvîntului a băiat». ◊ (Substantivat) « Căsoi » este augmenta­tivul lui «casă ». – Pronunțat: aug-men-. adjectivaugmentativ