auditor definitie

AUDITÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor]. substantiv masculin și femininauditor

AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor) substantiv masculin și femininauditor

AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris). substantiv masculin și femininauditor

*auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor. substantiv masculin și femininauditor

auditór (a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoáre substantiv masculin și femininauditor

auditor m. cel ce ascultă o cuvântare sau o prelegere. substantiv masculin și femininauditor

AUDITÓR¹, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor. substantiv masculin și femininauditor

AUDITÓR¹ s. n. v. auditoriu. substantiv masculin și femininauditor

AUDITÓR², -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. – Din engl. auditor. substantiv masculin și femininauditor

AUDITÓR², -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Per­soană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, incit să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-. substantiv masculin și femininauditor