auditiv definitie

AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif]. adjectivauditiv

AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif) adjectivauditiv

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif. adjectivauditiv

*auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv. adjectivauditiv

auditív (a-u-) adj. m., pl. auditívi; f. auditívă, pl. auditíve adjectivauditiv

auditiv a. ce ține de auz: nervul auditiv, care transmite creierului sunetele. adjectivauditiv

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive. adjectivauditiv

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz, în legătură cu auzul. Nervi auditivi. Senzație auditivă. – Pronunțat: a-u-. adjectivauditiv

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiauditiv

auditiv  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular auditiv auditivul auditi auditiva
plural auditivi auditivii auditive auditivele
genitiv-dativ singular auditiv auditivului auditive auditivei
plural auditivi auditivilor auditive auditivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z