auditiv definitie
- Vezi aici mai multe rimeauditiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuau
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaud
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif]. adjectivauditiv
AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif) adjectivauditiv
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif. adjectivauditiv
*auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv. adjectivauditiv
auditív (a-u-) adj. m., pl. auditívi; f. auditívă, pl. auditíve adjectivauditiv
auditiv a. ce ține de auz: nervul auditiv, care transmite creierului sunetele. adjectivauditiv
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive. adjectivauditiv
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz, în legătură cu auzul. Nervi auditivi. Senzație auditivă. – Pronunțat: a-u-. adjectivauditiv
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiauditiv
| auditiv adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | auditiv | auditivul | auditivă | auditiva |
| plural | auditivi | auditivii | auditive | auditivele | |
| genitiv-dativ | singular | auditiv | auditivului | auditive | auditivei |
| plural | auditivi | auditivilor | auditive | auditivelor | |