atrofia definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeatrofia
- Vezi aici mai multe rimeatrofia
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuatr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuia
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cufia
-ATROFÍE2 elem. atrof(o)-. substantiv femininatrofie
atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei substantiv femininatrofie
atrofie f. slăbirea sau lâncezirea unei părți a corpului. substantiv femininatrofie
ATROFÍE s.f. Micșorare a volumului și a puterii unei celule, a unui țesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. atrophie, cf. lat. atrophia < gr. a – fără, trophe – hrană]. substantiv femininatrofie
ATROFÍE1 s. f. reducere a volumului și puterii unui țesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. (< fr. atrophie, lat., gr. atrophia) substantiv femininatrofie
ATROFÍE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau unui organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție. – Fr. atrophie (lat. lit. atrophia). substantiv femininatrofie
*atrofíe f. (vgr. atrophia, d. a-, fără, și trophé, nutriment). Med. Mare slăbire a unuĭ organ nehrănit saŭ neîntrebuințat mult timp. substantiv femininatrofie
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia. substantiv femininatrofie
ATROFÍE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau al unui organ, din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție; închircire. Atrofia mușchilor. substantiv femininatrofie
ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier]. verbatrofia
ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier) verbatrofia
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier. verbatrofia
!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-) verbatrofia
atrofià v. a slăbi, a scădea puterile. verbatrofià
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier. verbatrofia
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe ale plantelor și animalelor) A-șî pierde puterea vitală, a se usca, a se închirci. – Pronunțat: -fi-a. verbatrofia
*atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază. verbatrofiez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiatrofia
| atrofia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)atrofia | atrofiere | atrofiat | atrofiind | singular | plural | ||
| atrofiind | atrofiați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | atrofiez | (să)atrofiez | atrofiam | atrofiai | atrofiasem | |
| a II-a (tu) | atrofiezi | (să)atrofiezi | atrofiai | atrofiași | atrofiaseși | ||
| a III-a (el, ea) | atrofiază | (să)atrofiai | atrofia | atrofie | atrofiase | ||
| plural | I (noi) | atrofiem | (să)atrofiem | atrofiam | atrofiarăm | atrofiaserăm | |
| a II-a (voi) | atrofiați | (să)atrofiați | atrofiați | atrofiarăți | atrofiaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | atrofiază | (să)atrofieze | atrofiau | atrofiară | atrofiaseră | ||