atrage definitie

*atrág, atrás, a atráge v. tr. (lat. attráhere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. Fac să privească: lumina îțĭ atrage privirea. Fac să vină: politeța te atrage. verb tranzitiv atrag

atráge (-g, -ás), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer.Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr. verb tranzitiv atrage

ATRÁGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf.s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre]. verb tranzitiv atrage

ATRÁGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (către) sine. ◊ a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecință. (după fr. attirer) verb tranzitiv atrage

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul.Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a3 + trage (după fr. attirer). verb tranzitiv atrage

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás verb tranzitiv atrage

atrage v. 1. a trage la sine; 2. fig. a procura, a cauza. verb tranzitiv atrage

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul.Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a deter­mina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer). verb tranzitiv atrage

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul.Prezența lui în fața magazinului a atras mulți clienți. SAHIA, N. 109. ◊ Refl. reciproc. Electricitățile de semn contrar se atrag. ♦ A determina (pe cineva) să vină sau să se ducă undeva. L-a atras într-o cursă.Colonii de lumi pierdute... Sînt atrase în viață de un dor nemărginit. EMINESCU, O. I 132. [Arcașii] la fugă se gătesc, Cercînd s-atragă leșii din tabără afară. ALECSANDRI, P. III 221. ◊ Expr. A atrage atenția (sau luarea-aminte) a cuiva = a face ca atenția cuiva să se îndrepte într-o anumită direcție, a face pe cineva atent. Numai după ce n-a mai rămas nimic pe fundul de lemn... lelea Ileana a crezut venit momentul să atragă luarea-aminte a lui Moș Vasile. SADOVEANU, N. F. 126. Tu îmi vei răspunde că e bine... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară. EMINESCU, O. I 137. ♦ Fi g. A ademeni, a ispiti. Romanii au venit în Dacia atrași de faima acestor mine. BOGZA, Ț. 61. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I. 136. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. Condamnarea penală atrage după sine destituirea din funcție.Fig. Mi-am atras neplăceri. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. Istoria mă atrage. – Formă gramaticală: part. atras. verb tranzitiv atrage

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului atrage

atrage   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) atrage atragere atras atrăgând singular plural
atrăgând atrageți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) atrag (să) atrag atrăgeam atrăsei atrăsesem
a II-a (tu) atragi (să) atragi atrăgeai atrăseși atrăseseși
a III-a (el, ea) atrage (să) atrăgeai atrăgea atrase atrăsese
plural I (noi) atragem (să) atragem atrăgeam atraserăm atrăseserăm
a II-a (voi) atrageți (să) atrageți atrăgeați atraserăți atrăseserăți
a III-a (ei, ele) atrag (să) atra atrăgeau atraseră atrăseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z