aton definitie

ATÓN adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc]. adjectivaton

ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone) adjectivaton

ATÓN¹, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.). adjectivaton

ATÓN², -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.). adjectivaton

*atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent. adjectivaton

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne adjectivaton

aton a. Gram. fără ton. adjectivaton

ATÓN¹, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Fără vitalitate, lipsit de vigoare. Mușchi atoni. adjectivaton

ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone. adjectivaton

ATÓN², -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent, neintonat. În cuvîntul « liber » avem un « e » aton. adjectivaton