atomism definitie

ATOMÍSM s.n. 1. Concepție materialistă potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi. 2. Teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare. [< fr. atomisme]. substantiv neutruatomism

ATOMÍSM s. n. 1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi. 2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică. 3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni. (< fr. atomisme) substantiv neutruatomism

ATOMÍSM s. n. 1. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare, capabile să se transforme dintr-o formă în alta. 2. Sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat în antichitate, care propaga învățătura că tot ce există se compune din particule materiale foarte mici, eterne, neschimbate, indivizibile, în continuă mișcare, numite atomi. – Fr. atomisme. substantiv neutruatomism

atomísm s. n. substantiv neutruatomism

*atomízm n. (d. atom; ngr. atomismós). Doctrina filosofilor care pretind să explice formarea universuluĭ pin [!] combinarea spontanee a atomilor. Teoria atomică a chimiștilor. substantiv neutruatomizm

atomism n. 1. doctrină care explică formațiunea universului, prin combinarea fortuită a atomilor; 2. teoria atomică a chimiștiior. substantiv neutruatomism

ATOMÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică care explică diversitatea și schimbările lumii prin raportare la structura unor particule din ce în ce mai mici (atomi), acestea având solidaritate și formă. 2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor. 3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la ele­mentele lui simple. – Din fr. atomisme. substantiv neutruatomism

ATOMÍSM s. n. 1. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare, capabile să se transforme dintr-o formă în alta. 2. Sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat în antichitate, care propaga învățătura că tot ce există se compune din particule materiale foarte mici, eterne, neschimbate, indivizibile, în continuă mișcare, numite atomi. Atomismul lui Democrit. substantiv neutruatomism