atlet definitie

ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes]. substantiv masculin și femininatlet

ATLÉT, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes) substantiv masculin și femininatlet

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta). substantiv masculin și femininatlet

*atlét m. (vgr. athletés, d. âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic. Fig. Om robust. V. gladiator, boĭnic, pehlivan. substantiv masculin și femininatlet

atlét (a-tlet) s. m., pl. atléți substantiv masculin și femininatlet

atlet m. 1. luptător în vechile jocuri și serbări (în Grecia și la Roma); 2. fig. atleți ai libertății; 3. om robust și destoinic. substantiv masculin și femininatlet

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta. substantiv masculin și femininatlet

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică exerciții de atletism. Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. ♦ F i g. Persoană cu o constituție fizică robustă. ♦ Fig. Luptător. Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății. substantiv masculin și femininatlet

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte substantiv masculin și femininatletă