atlas definitie

ATLÁS¹ s.n. 1. Lucrare de cartografie care conține hărți geografice (însoțite uneori de explicații și date în legătură cu regiunile respective). ◊ Atlas lingvistic = lucrare care prezintă pe hărți răspândirea teritorială a diferitelor fapte de limbă. 2. Lucrare care conține o colecție de desene, stampe etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. atlas]. substantiv neutruatlas

ATLÁS² s.n. Prima vertebră a gâtului. [< fr. atlas, cf. Atlas – personaj mitologic care sprijinea cerul pe umeri]. substantiv neutruatlas

ATLÁS² s. n. prima vertebră a gâtului. (< fr. atlas) substantiv neutruatlas

ATLÁS¹ s. n. culegere de hărți, planșe, planuri, grafice, stampe etc. ◊ ~ lingvistic = lucrare care prezintă pe hărți răspândirea teritorială a unor fapte de limbă. (< fr. atlas) substantiv neutruatlas

ÁTLAS² s. n. Prima vertebră cervicală, care se articulează cu osul posterior al craniului. – Fr. atlas (< gr.). substantiv neutruatlas

atlas n. colecțiune de hărți geografice (care purta figura titanului Atlas). substantiv neutruatlas

ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas. substantiv neutruatlas

ATLAS² s. n. v. atlaz. substantiv neutruatlas

ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas. substantiv neutruatlaz

ATLÁS¹ s. n. v. atlaz. substantiv neutruatlas

ÁTLAS² s. n. Prima vertebră cervicală, care se articulează cu osul posterior al craniului. substantiv neutruatlas

ATLÁS¹ s. n. v. atlaz. substantiv neutruatlas

ATLÁS³, atlasuri, s. n. Lucrare care cuprinde colecții de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Lucrare care cuprinde o colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. – Fr. atlas. substantiv neutruatlas

ATLÁS³, atlasuri, s. n. (Uneori determinat prin « geografic ») Lucrare care cuprinde colecții de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. Atlasul Europei. ◊ Lucrare cuprinzînd o colecție de imagini, desene, hărți, grafice, tabele etc., folosite ca material documentar-ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas istoric. Atlas astronomic. Atlas lingvistic. substantiv neutruatlas

*atlánt n., pl. e, ca diamant, și atlánte n., pl. tot e, ca nume (după numele titanuluĭ mitologic Atlante [lat. Atlas, gen. Atlantis], prefăcut în munte și condamnat să țină ceru și pămîntu pe umerĭ). Carte în care-s hărțĭ geografice orĭ tábule [!] anatomice, tecnice [!] ș. a. Anat. Prima vertebră pe care se sprijină capu. S. n. și m. Arh. Coloană, suport în formă de bărbat. (V. cariatidă). – Fals atlás și atláz, pl. e și urĭ. substantiv neutruatlant