ATENTÁT s.n. Încercare, tentativă de a ucide, a omorî pe cineva. ♦ (Fig.) Încercare de necinstire, de răpire a libertăților cuiva; tentativă, proiect de distrugere a unei stări de fapt etc. [<fr. attentat]. substantiv neutruatentat
ATENTÁT s. n. 1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri. 2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc. (< fr. attentat) substantiv neutruatentat
ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ♦ Infracțiune. Atentat la pudoare. ♦ Fig. (Încercare de) încalcare a unui drept, plan de distrugere a unei stări, a unei concepții etc. – Fr. attentat. substantiv neutruatentat
*atentát n., pl. e (fr. attentat, lat. attentatum). Crimă contra persoanelor saŭ lucrurilor, tentativă criminală. substantiv neutruatentat
atentát s. n., pl. atentáte substantiv neutruatentat
atentat n. faptă criminală sau ilegală; fărădelege. substantiv neutruatentat
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat. substantiv neutruatentat
ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ◊ Încercare de vătămare a cinstei sau de răpire a libertății cuiva; plan de distrugere sau de desființare a unei stări de fapt, a unei doctrine sau a unei idei. Masele muncitoare ale țării noastre au sprijinit și aprobat politica de activă participare a Romîniei la lupta dusă de frontul antiimperialist pentru o pace trainică, de respingere... a oricăror atentate ale imperialiștilor împotriva independenței noastre politice și economice. REZ. HOT. I 15. substantiv neutruatentat
ATENTÁ vb. intr. a comite un atentat. (< fr. attenter, lat. attentare) verbatenta
atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză verbatenta
ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare]. verbatenta
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare). verbatenta
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare. verbatenta
ATENTÁ, atentez, vb. I. I n t r a n z. (În expr.) A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva, a săvîrși un atentat. ♦ F i g. (Urmat de determinări introduse prin prep. «ia ») A încălca un drept, a viola. Comuniștii desfășoară o intensă muncă educativă, sădind în sînul oamenilor muncii dragostea adîncă față de uzina socialistă, față de tînărul sector socialist la sate, față de tot ce e bun al poporului și aprinzînd ura împotriva dușmanului care atentează la interesele poporului. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 457. verbatenta
*atentéz v. intr. (fr. attenter, d. lat. attentare). Comit un atentat: a atenta la viața saŭ contra viețiĭ cuĭva. verbatentez
atentat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | atentat | atentatul |
plural | atentate | atentatele | |
genitiv-dativ | singular | atentat | atentatului |
plural | atentate | atentatelor |