atențiune definitie

ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă ! bagă de seamă ! ia seama ! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis. substantiv feminin atenție

ATENȚIÚNE s.f. v. atenție. substantiv feminin atențiune

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție. substantiv feminin atențiune

*atențiúne f. (lat. at-téntio, -ónis. V. in-tențiune). Ațintirea mințiĭ, luare aminte: a da atențiune cuĭva. Fig. Pl. Preveniențe, îngrijirĭ: ĭ-a arătat miĭ de atențiunĭ, a avut miĭ de atențiunĭ pentru el. Atențiune! Fiĭ atent, dă atențiune. – Și aténție. substantiv feminin atențiune

atenți(un)e f. 1. încordarea spiritului: băgare-de-seamă, luare aminte; 2. pl. prevenințe, îngrijiri îndatoritoare. substantiv feminin atențiune

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție. substantiv feminin atențiune

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție. substantiv feminin atențiune