atelier definitie

ATELIÉR s.n. 1. Loc, încăpere, local înzestrat cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. Încăpere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier]. substantiv neutru atelier

ATELIÉR s. n. 1. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială. ◊ totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc. ◊ artiștii, elevii, studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). (< fr. atelier) substantiv neutru atelier

*ateliér n., pl. e (fr. atelier). Loc de lucrat, oficină: atelier de pictură, de croitorie. Totalu lucrătorilor din atelier. substantiv neutru atelier

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére substantiv neutru atelier

atelier n. 1. locul unde lucrează artiști sau lucrători; 2. lucrătorii unui atelier. substantiv neutru atelier

ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un astfel de local. 2. Încăpere sau grup de încăperi în care se lucrează opere de artă sau lucrări de arhitectură, prin munca individuală sau colectivă a unor artiști plastici sau arhitecți; p. ext. ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri. [Pr.: -li-er] – Fr. atelier. substantiv neutru atelier

ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același pro­dus. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Ar­tiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier. substantiv neutru atelier

ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local de sine stătător sau făcînd parte dintr-o întreprindere mai mare, înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. Erau mecanici și zileri care lucrau la linia cea nouă și în atelierul ridicat pentru aceasta aici în gară. DUMITRIU, B. F. 108. În zilele de duminici și sărbătoare, cînd atelierul lui Martin Ferenț era în repaus, parcă lipsea mahalalei ceva. PAS, L. I 72. Cu cîtă voie bună și putere, în mii și mii de noi ateliere Muncește muncitorul pentru el! D. BOTEZ, F. S. 49. ◊ Organizație de atelier = unitate de partid în unele întreprinderi mari, înființată în cuprinsul organizației de bază respective. Organizația de atelier poate lua hotărîri în cadrul sarcinilor stabilite la adunarea organizației de bază. REZ. HOT. I 161. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un astfel de local. Tot atelierul s-a bucurat de inovație. 2. Încăpere special amenajată în care lucrează un pictor sau un sculptor. ♦ F i g. Centru de activitate artistică-literară. [Cenaclurile literare] sînt ateliere în care viitorii noștri creatori își fac ucenicia. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/4. – Pronunțat: -li-er. substantiv neutru atelier