atavism definitie

ATAVÍSM s.n. Apariție la unele vietăți (mai ales din regnul animal) a unor caractere neobișnuite, pe care le-a avut un strămoș îndepărtat. [Pl. -me. / < fr. atavisme, cf. lat. atavus – strămoș]. substantiv neutruatavism

ATAVÍSM s. n. 1. reapariție (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente. 2. ansamblu de caractere ereditare. (< fr. atavisme) substantiv neutruatavism

ATAVÍSM s. n. Ivire, la unele exemplare din regnul vegetal sau animal, a unor particularități (fizice sau psihice) neobișnuite, dar proprii strămoșilor îndepărtați. – Fr. atavisme. substantiv neutruatavism

*atavízm n. (d. lat. átavus, strămoș, cu sufixu -izm). Asemănare cu strămoșiĭ (maĭ ales morală). substantiv neutruatavizm

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme substantiv neutruatavism

atavism n. tendința ființelor de a reproduce, după mai multe generațiuni, în organismul lor unele caractere ale străbunilor. substantiv neutruatavism

ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme. substantiv neutruatavism

ATAVÍSM s. n. Ivire, la unele exemplare din regnul vegetal sau (mai ales) animal, a unor particularități (de ordin fizic sau psihic) neobișnuite, dar proprii strămoșilor îndepărtați. Un exemplu de atavism la oameni este dezvoltarea, in unele cazuri rare, a apendicelui codal. substantiv neutruatavism