asurzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A deveni surd. – 2. A-i lua cuiva auzul. – Mr. asurdzăscu. Lat. *assŭrdῑre, de la obsurdesco (Pușcariu 157; REW 6024; DAR); cf. it. assordire, fr. assourdir. Cf. surd. – Der. asurzitor, adj. (care asurzește). verb tranzitivasurzi
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face să nu mai înțeleagă; a buimăci, a ameți. – Lat. *assurdire. verb tranzitivasurzi
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă verb tranzitivasurzi
asurzì v. 1. a pierde auzul, a deveni surd; 2. a face surd: m’asurzește cu vorbele lui. [V. surzi]. verb tranzitivasurzì
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. verb tranzitivasurzi
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. I n t r a n z. A-și pierde auzul, a deveni surd. Măi Michiduță, cînd oi chiui eu, ai să asurzești. CREANGĂ, P. 154. ♦ Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă auzul, a-i lua auzul; (prin exagerare, subiectul fiind un zgomot mare sau sursa zgomotului) a face să nu mai înțeleagă (ca și cum ar fi surd), a buimăci, a ameți. Nu voia să asculte nici la păsărelele ce ciripeau de [te] asurzea. ISPIRESCU, L. 58. Nu te lasă inima să taci; asurzești lumea. CREANGĂ, A. 71. Să ne ferim de întîlnirea lui, dacă nu vrem să ne asurzească. NEGRUZZI, S. I 238. ◊ F i g. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. EMINESCU, O. 1 67. ◊ (Pleonastic) Toată strada e-n picioare, Asurzită de urechi. D. BOTEZ, F. S. 58. De urechi m-au asurzit. TEODORESCU, P. P. 381. ◊ Refl. pas. (Rar) Ți se asurzeau urechile de răcnetele surugiilor. PAS, L. I 144. verb tranzitivasurzi
asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m´aĭ asurzit cu atîtea țipete. verb tranzitivasurzesc
asurzi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)asurzi | asurzire | asurzit | asurzind | singular | plural | ||
asurzind | asurziți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | asurzesc | (să)asurzesc | asurzeam | asurzii | asurzisem | |
a II-a (tu) | asurzești | (să)asurzești | asurzeai | asurziși | asurziseși | ||
a III-a (el, ea) | asurzește | (să)asurzeai | asurzea | asurzi | asurzise | ||
plural | I (noi) | asurzim | (să)asurzim | asurzeam | asurzirăm | asurziserăm | |
a II-a (voi) | asurziți | (să)asurziți | asurzeați | asurzirăți | asurziserăți | ||
a III-a (ei, ele) | asurzesc | (să)asurzească | asurzeau | asurziră | asurziseră |