reduceri si promotii 2018
Definitie asuprire - ce inseamna asuprire - Dex Online

asuprire definitie

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei. substantiv feminin asuprire

asupríre f. Persecuțiune, opresiune. substantiv feminin asuprire

asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri substantiv feminin asuprire

asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie. substantiv feminin asuprire

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. substantiv feminin asuprire

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. V. exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăá naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 694. substantiv feminin asuprire

asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă verb tranzitiv asupri

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. verb tranzitiv asupri

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198. verb tranzitiv asupri

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. verb tranzitiv asupri

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva]. verb tranzitiv asuprì

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes [!], nedreptățesc, împilez. verb tranzitiv asupresc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului asuprire

asuprire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asuprire asuprirea
plural asupriri asupririle
genitiv-dativ singular asupriri asupririi
plural asupriri asupririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z