reduceri si promotii 2018
Definitie asupri - ce inseamna asupri - Dex Online

asupri definitie

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. verb tranzitiv asupri

asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă verb tranzitiv asupri

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva]. verb tranzitiv asuprì

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. verb tranzitiv asupri

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198. verb tranzitiv asupri

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes [!], nedreptățesc, împilez. verb tranzitiv asupresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului asupri

asupri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asupri asuprire asuprit asuprind singular plural
asuprind asupriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asupresc (să) asupresc asupream asuprii asuprisem
a II-a (tu) asuprești (să) asuprești asupreai asupriși asupriseși
a III-a (el, ea) asuprește (să) asupreai asuprea asupri asuprise
plural I (noi) asuprim (să) asuprim asupream asuprirăm asupriserăm
a II-a (voi) asupriți (să) asupriți asupreați asuprirăți asupriserăți
a III-a (ei, ele) asupresc (să) asuprească asupreau asupri asupriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z