astrucare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeastrucare
- Vezi aici mai multe rimeastrucare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuas
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuast
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. substantiv femininastrucare
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri substantiv femininastrucare
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. substantiv femininastrucare
ASTRUCÁRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a astruca. 1. Îngropare, înmormîntare. Au umplut țara cu mii de cărți de acelea ce sunau romînește la urechea poporului întreg, de la nașterea pruncului pînă la astrucarea moșneagului. ODOBESCU, S. II 311. 2. Acoperire, învelire. substantiv femininastrucare
astrúc, a -á v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într´un colț, într´un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin [!] casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup. verb tranzitivastruc
astrucá (-c-, -át), vb. – 1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură). verb tranzitivastruca
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă verb tranzitivastruca
astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi]. verb tranzitivastrucà
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormânta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). verb tranzitivastruca
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). verb tranzitivastruca
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormânta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (F i g.) Pusei dorul căpătii Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66. verb tranzitivastruca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiastrucare
| astrucare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | astrucare | astrucarea |
| plural | astrucări | astrucările | |
| genitiv-dativ | singular | astrucări | astrucării |
| plural | astrucări | astrucărilor | |