astruca definitie

credit rapid online ifn

astrúc, a v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într´un colț, într´un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin [!] casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup. verb tranzitivastruc

astrucá (-c-, -át), vb.1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură). verb tranzitivastruca

credit rapid online ifn

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormânta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). verb tranzitivastruca

astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă verb tranzitivastruca

astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi]. verb tranzitivastrucà

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormân­ta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). verb tranzitivastruca

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormânta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (F i g.) Pusei dorul căpătii Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66. verb tranzitivastruca

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiastruca

astruca  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)astruca astrucare astrucat astrucând singular plural
astrucând astrucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) astruc (să)astruc astrucam astrucai astrucasem
a II-a (tu) astruci (să)astruci astrucai astrucași astrucaseși
a III-a (el, ea) astru (să)astrucai astruca astrucă astrucase
plural I (noi) astrucăm (să)astrucăm astrucam astrucarăm astrucaserăm
a II-a (voi) astrucați (să)astrucați astrucați astrucarăți astrucaserăți
a III-a (ei, ele) astru (să)astruce astrucau astruca astrucaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z