astru definitie

ÁSTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron]. substantiv masculinastru

ÁSTRU¹ s. m. /s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron) substantiv masculinastru

-ÁSTRU² suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum) substantiv masculinastru

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum). substantiv masculinastru

ástru (aștri), s. m. – Corp situat pe bolta cerească. – Var. n. Fr. astre. substantiv masculinastru

!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii substantiv masculinastru

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. substantiv masculinastru

ÁSTRU, aștri, s. m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. Cîini răzleți... urlau spre astrul uriaș, rotund, care umpluse de vrajă fîntînile, pîraiele și se afundase, pe sub umbre, în grădini. CAMILAR, N. II 24. Iubirea, pentru tine, din cer răpind doi aștri, Îi coborî în lume schimbați în ochi albaștri. BELDICEANO, P. 133. – Pl. și: aștri (CAM1L PETRESCU, T. II 187), (s. n.) astre (TOMA, C. V. 112). substantiv masculinastru