astronomie definitie

ASTRONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. [Gen. -iei. / cf. fr. astronomie, lat., gr. astronomia < gr. astron – astru, nomos – lege]. substantiv femininastronomie

ASTRONÓMIE s. f. știință care studiază mișcările, structura și evoluția corpurilor cerești, universul în totalitatea lui. (< fr. astronomie, lat., gr. astronomia) substantiv femininastronomie

ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. – Fr. astronomie (lat. lit. astronomia). substantiv femininastronomie

*astronomíe f. (vgr. astronomia). Știința mișcăriĭ stelelor. – Originea astronomiiĭ se perde [!] în timp. Cel dintîĭ Pitagora a observat învîrtirea pămîntuluĭ în prejuru luĭ și al soareluĭ și a alipit sistemeĭ solare planetele și cometele (140 înainte de Hristos). Ptolemeŭ, celebru astronom al școaleĭ din Alexandria, stabili o sistemă completă, pe care o adoptară toate națiunile; el admitea, contrar luĭ Pitagora, că pămîntu e centru universuluĭ și că toate astrele se învîrtesc în prejuru luĭ. În seculu XV, Copernic astronom polon, demonstră erorile luĭ Ptolemeŭ și aduse astronomia ĭar la ideile luĭ Pitagora. substantiv femininastronomie

astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. astronomíi, art. astronomíei substantiv femininastronomie

astronomie f. știința care studiează corpurile cerești și legile mișcărilor lor. substantiv femininastronomie

ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia. substantiv femininastronomie

ASTRONOMÍE s. f. Știință care studiază constituția, evoluția și mișcările corpurilor cerești. V. cosmografie. substantiv femininastronomie