reduceri si promotii 2018
Definitie astragal - ce inseamna astragal - Dex Online

astragal definitie

arșic m. și n. (pl. arșici și arșice) 1. osul piciorului numit astragal; 2. oscior dela încheietura piciorului mieilor din care copiii își fac un fel de joc. [Turc. AȘYK, oscior]. substantiv neutru arșic

ASTRAGÁL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brâu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos]. substantiv neutru astragal

ASTRAGÁL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos) substantiv neutru astragal

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brâu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus). substantiv neutru astragal

*astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ. substantiv neutru astragal

astragál s. n., pl. astragále substantiv neutru astragal

astragal n. 1. osul călcâiului, arșicul gleznei; 2. plantă numită obișnuit unghia-găii; 3. Arh. brâul care înconjoară căpătâiul de sus al unei coloane. substantiv neutru astragal

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. substantiv neutru astragal

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. V. a r ș i c. 2. Fiecare dintre părțile unei coloane arhitectonice, în formă de brîu rotund, care desparte fusul coloanei de bază și de capitel. Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. - Variantă: (2) astragálă s. f. substantiv neutru astragal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului astragal

astragal   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular astragal astragalul
plural astragale astragalurile
genitiv-dativ singular astragal astragalului
plural astragaluri astragalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z