ASTERONÍM s.n. Grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume. [< fr. astéronyme, cf. gr. aster – stea, onoma – nume]. substantiv neutru asteronim
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme substantiv neutru asteronim
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. substantiv neutru asteronim
asteronim substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | asteronim | asteronimul |
plural | asteronime | asteronimele | |
genitiv-dativ | singular | asteronim | asteronimului |
plural | asteronime | asteronimelor |