ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [< fr. asthénique]. adjectivastenic
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique. adjectivastenic
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice adjectivastenic
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. adjectivastenic
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni) lipsit de puteri, slab, istovit. Tristețea este o stare psihică astenică.4 adjectivastenic
astenic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | astenic | astenicul | astenică | astenica |
plural | astenici | astenicii | astenice | astenicele | |
genitiv-dativ | singular | astenic | astenicului | astenice | astenicei |
plural | astenici | astenicilor | astenice | astenicelor |