ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător. – Din aspru2 + suf. -iu. adjectivaspriu
aspríŭ, -íe adj. (d. aspru). Est. Cam aspru: must aspriŭ de pere. (Sadov. VR. 1911, 1, 5). adjectivaspriŭ
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi adjectivaspriu
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. adjectivaspriu
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru; (despre vin) cam înțepător. Vinul aspriu fierbea cînd țîșnea în cofe. SADOVEANU, O. I 69. adjectivaspriu
aspriu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aspriu | aspriul | asprie | aspria |
plural | asprii | aspriii | asprii | aspriile | |
genitiv-dativ | singular | aspriu | aspriului | asprii | aspriei |
plural | asprii | aspriilor | asprii | aspriilor |