asprire definitie

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru; a (se) înăspri. 2. Tranz. (Reg.) A scrobi. – Din aspru². verb tranzitivaspri

asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă verb tranzitivaspri

asprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi aspru. verb tranzitivasprì

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru²; a (se) înăspri. Din aspru². verb tranzitivaspri

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să devină aspru; a înăspri. Vîntul asprește pielea. 2. (Transilv.; cu privire la rufe) A scrobi. verb tranzitivaspri

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc. verb tranzitivaspresc