reduceri si promotii 2018
Definitie aspri - ce inseamna aspri - Dex Online

aspri definitie

ÁSPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească cu circulație în Principatele Române începând din secolul al XV-lea. – Ngr. aspron. adjectiv aspru

áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre adjectiv aspru

áspru2 s. m., art. ásprul; pl. áspri, art. ásprii adjectiv aspru

aspru m. odinioară, mică monedă de argint: Mircea cel Bătrân plătia Turciei în 1383 un tribut de 3000 aspri. [Gr. bizantin ÁSPROS, alb, după coloarea monedei]. adjectiv aspru

áspru (áspră), adj.1. Tare, dur (în sens propriu și figurat). – 2. (Adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. Lat. asper (Pușcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. Cf. dubletul următor. Der. aspreală, s. f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s. f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat). adjectiv aspru

2) áspru, -ă adj., pl. aspri și așpri, f. e (lat. asper, it. aspro, fr. âpre). Neneted, zgrunțuros: părete aspru. De un gust înțepător: vin aspru. Fig. Intens: ger aspru. Sever: privire aspră. Adv. Cu severitate: a vorbi aspru. adjectiv aspru

ÁSPRU2,-Ă, aspri, -e, adj. I. (în opoziție cu neted). Cu o suprafață zgrunțuroasă care produce (la pipăit) o senzație de zgîriere; neplăcut la pipăit. Stofă aspră. Piele aspră.Fig. Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265. ◊ Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218. Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. II. Fig. 1. (Despre fenomene atmosferice, intemperii) Puternic, năprasnic. Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138. Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113. Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35. 2. (Despre împrejurări grele, robie, biruri etc.) Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I 15. Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275. ♦ Înverșunat. Un cîmp de aspră luptă. ALECSANDRI, P. A. 109. 3. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Care nu cunoaște indulgența; neînduplecat, riguros, exigent, sever. Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120. Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N. 13. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. ◊ Fig. Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93. 4. (Despre voce sau vorbe) Sever, dur, necruțător. Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53. Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94. ◊ (Adverbial) Cu asprime, cu severitate. Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152. Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138. 5. (Despre vin) Acru, înțepător. adjectiv aspru

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră.Lat. asper. adjectiv aspru

aspru a. 1. care nu este neted sau dulce; 2. strașnic, neîndurat (mai mult ca formă): ger aspru. ║ adv. cu asprime. [Lat. ASPERUM]. adjectiv aspru

ÁSPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între sec. XV-XIX. – Din ngr. áspron. adjectiv aspru

áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. adjectiv aspru

ÁSPRU1, aspri, s. m. (Învechit) Monedă turcească de valoarea cea mai mică, care a circulat și în Principatele Romîne încă din secolul al XV-lea. Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156. adjectiv aspru

1) áspru m., pl. așpri (ngr. áspron, alb. d. lat. asper, ban noŭ, curat, alb). Monetă [!] veche de argint de valoare variabilă. – În sec. XVI un galben venețian saŭ un sultanin (al sultanuluĭ ) valora 60 așpri. Așpriĭ ceĭ noĭ, care umblau în Mold. și Munt. pe la 1620, nu maĭ eraŭ considerațĭ ca banĭ de argint, și se făcea deosebire între vechĭ u aspru, care era de argint, și cel noŭ (suflat cu argint), care după un timp îșĭ arăta arama. De aicĭ expresiunea a-țĭ arăta arama, a-țĭ arăta defectele (Iorga, Negoț. 214 și 221). Leu vechĭ era împărțit în 40 de parale, ĭar paraŭa în 3 așpri (turc. akčé), care se numeaŭ și lețcăĭ (Șăin. Infl. Or.). adjectiv aspru

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Pur­tare aspră. – Lat. asper. adjectiv aspru

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru; a (se) înăspri. 2. Tranz. (Reg.) A scrobi. – Din aspru2. verb tranzitiv aspri

asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă verb tranzitiv aspri

asprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi aspru. verb tranzitiv asprì

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. verb tranzitiv aspri

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să devină aspru; a înăspri. Vîntul asprește pielea. 2. (Transilv.; cu privire la rufe) A scrobi. verb tranzitiv aspri

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc. verb tranzitiv aspresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului aspri

aspri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aspri asprire asprit asprind singular plural
asprind aspriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aspresc (să) aspresc aspream asprii asprisem
a II-a (tu) asprești (să) asprești aspreai aspriși aspriseși
a III-a (el, ea) asprește (să) aspreai asprea aspri asprise
plural I (noi) asprim (să) asprim aspream asprirăm aspriserăm
a II-a (voi) aspriți (să) aspriți aspreați asprirăți aspriserăți
a III-a (ei, ele) aspresc (să) asprească aspreau aspri aspriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z