aspira definitie

*aspír, a -á v. tr. (lat. ad-spiro saŭ a-spíro, -spiráre. V. con-, in-, re- și tran-spir, expir, suspin). Trag aeru în plămînĭ. Trag un lichid cu pompa. Pronunț din gît (litera H). V. intr. Pretind, tind: a aspira la domnie. verb tranzitivaspir

ASPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni; a inspira. ♦ (Despre o pompă) A trage, a absorbi (un fluid) prin modificarea presiunii aerului. ♦ A pronunța un sunet întovărășindu-l de un sunet laringal. 2. intr. (Fig.) A ținti, a năzui, a tinde spre ceva. [P.i. aspir, conj. -re. [< fr. aspirer, it. aspirare < lat. adspirare]. verb tranzitivaspira

ASPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni; a inspira. 2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.) 3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal. II. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre). (< fr. aspirer, lat. adspirare) verb tranzitivaspira

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a ținti către ceva. – Fr. aspirer (lat. lit. aspirare). verb tranzitivaspira

aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră verb tranzitivaspira

aspirà v. 1. a trage aerul în plămâni; 2. Gram. a rosti din gâtlej (litera h); 3. fig. a dori foarte. verb tranzitivaspirà

ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspi­ra odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. verb tranzitivaspira

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. (Despre ființe) A trage sau a sorbi aerul în plămîni; p. e x t. a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. (A b s o l.) Aspiră o dată scurt pe nas și pe urmă încă o dată lung. SEBASTIAN, T. 83. ♦ (Despre o pompă) A trage un lichid în sus prin micșorarea presiunii aerului. 2. I n t r a n z. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. « la ») A năzui, a tinde, a ținti către ceva. Aspiră la titlul de fruntaș în producție. verb tranzitivaspira