asperitate definitie

ASPERITÁTE s.f. Calitatea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; asprime; (concr.) partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. ♦ (Fig.) Asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe. [Cf. fr. asperité, lat. asperitas < asper – aspru] substantiv femininasperitate

ASPERITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. 2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe. (< fr. aspérité, lat. asperitas) substantiv femininasperitate

ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (concr.) parte zgrunțuroasă a unei suprafețe. – Fr. aspérité (lat. lit. asperitas, -atis). substantiv femininasperitate

*asperitáte f. (lat. aspéritas, -átis d. ásper, aspru). Starea lucruluĭ la pipăit, cum e marmura nelucrată saŭ terenu accidentat, zgrunțuros. Fig. Inegalitate: asperitatea stiluluĭ. substantiv femininasperitate

asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți substantiv femininasperitate

asperitate f. starea lucrului aspru. substantiv femininasperitate

ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (concr.) parte aspră² a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. substantiv femininasperitate

ASPERITÁTE, asperități, s. f. Însușirea de a fi aspru (I); asprime. Un surîs cald ii îndulcea discret asperitățile figurii. BART, E. 53. ◊ Partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. Granitul are asperități. ◊ Fig. Asperități de stil. substantiv femininasperitate