asorí, asoresc, vb. refl. – A se încălzi, a se pârli, a se expune la soare: „Te pui gios să te umbrești, / Mai tare te asorești” (Țiplea 1906: 502). – Din a- + sori, cf. însori (în + soare + -i). verbasori
asori verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)asori | asorire | asorit | asorind | singular | plural | ||
asorind | asoriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | asoresc | (să)asoresc | asoream | asorii | asorisem | |
a II-a (tu) | asorești | (să)asorești | asoreai | asoriși | asoriseși | ||
a III-a (el, ea) | asorește | (să)asoreai | asorea | asori | asorise | ||
plural | I (noi) | asorim | (să)asorim | asoream | asorirăm | asoriserăm | |
a II-a (voi) | asoriți | (să)asoriți | asoreați | asorirăți | asoriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | asoresc | (să)asorească | asoreau | asoriră | asoriseră |