ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. substantiv femininasomare
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer]. verb tranzitivasoma
ASOMÁ vb. tr. 1. a ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică). 2. a inoportuna, a lovi. (< fr. assommer) verb tranzitivasoma
asomare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | asomare | asomarea |
plural | asomări | asomările | |
genitiv-dativ | singular | asomări | asomării |
plural | asomări | asomărilor |