ASOCIÁȚIE s.f. 1. Asociere, unire, întovărășire. 2. Grupare, uniune constituită printr-un statut, în vederea unui anumit scop. 3. (Psih.) Legătură între reprezentări, idei etc., reflectare a legăturii reciproce dintre obiecte și fenomene ale realității; calitate a fenomenelor psihice de a se uni în câmpul conștiinței. 4. (Biol.) Comunitate de plante caracterizată prin condiții ecologice specifice. 5. (Chim.) Asociație moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice. [Pron. -ci-a-. / < fr. association, it. associazione, lat. associatio]. substantiv femininasociație
ASOCIÁȚIE s. f. 1. asociere, unire, întovărășire. ◊ (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite. 2. grupare, unire constituită printr-un statut. 3. legătură specifică între două sau mai multe procese și produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.). 4. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice. (< fr. association) substantiv femininasociație
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare creată în vederea unui scop comun și organizată pe baza unui statut. 2. Proprietate a fenomenelor psihice de a se atrage între ele și de a se grupa unele cu altele în câmpul conștiinței; legătură între reprezentări, datorită căreia o imagine, odată ivită în conștiință, aduce o alta, prin asemănare sau contrast. 3. Unire în grupuri a moleculelor unor substanțe. [Pr.: -ci-a-] – Fr. association. substantiv femininasociație
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-) substantiv femininasociație
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. substantiv femininasociație
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Acțiunea de a (s e) asocia; asociere. În timp ce Constituția [în regimul burghezo-moșieresc] proclama în vorbe libertatea de asociație, partidul clasei muncitoare, partidul comunist, era alungat în adîncă ilegalitate, activiștii lui schingiuiți în camerele de tortură ale siguranței, condamnați la ani grei de ocnă sau închisoare, adeseori asasinați. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 195. 2. Grupare creată în vederea unui scop sau a unor interese comune și organizată pe baza unui statut; întovărășire. V. u n i u n e. Asociația romînă pentru strîngerea legăturilor cu Uniunea Sovietică (A.R.L.U.S.). Asociația pentru cultură fizică și sport. ▭ Înființate pe baza experienței asociațiilor științifice studențești din institutele de învățămînt superior din Uniunea Sovietică, cercurile științifice își desfășoară munca sub îndrumarea catedrelor de specialitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 243, 1 /3. 3. Proprietate a fenomenelor psihice de a se atrage între ele și de a se uni unele cu altele în cîmpul conștiinței; legătură dintre reprezentări, datorită căreia o imagine, o dată ivită în conștiință, aduce și alta prin asemănare, prin apropiere sau contrast. Asociație de idei. 4. (În e x p r.) Asociație moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice. - Pronunțat: -ci-a-ți-e. substantiv femininasociație
*asociațiúne f. (lat. associátio, -ónis). Unire p. un interes comun, tovărășie, grupare. Fig. Legare: asociațiunea ideilor. – Și -áție. substantiv femininasociațiune
asociați(un)e f. 1. tovărășie, unirea mai multor persoane pentru un scop sau interes comun; 2. fig. unirea mai multor lucruri: asociațiunea ideilor. substantiv femininasociațiune
asociație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | asociație | asociația |
plural | asociații | asociațiile | |
genitiv-dativ | singular | asociații | asociației |
plural | asociații | asociațiilor |